Învăţământul ieşean de artă îşi semnalează apariţia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când autorităţile au simţit nevoia imperioasă a iniţierii unui asemenea proces. Iniţiativa a aparţinut lui Mihail Kogălniceanu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice din Moldova. Într-un raport adresat autorităţilor din acea vreme, el definea rolul artelor în formaţia şi educaţia unei naţiuni: „artele nu pot progresa decât când sunt deopotrivă protejate şi încurajate de governăminte”.

La 1 octombrie 1860, primul Domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, semna decretul de înfiinţare a primei şcoli de învăţământ superior din Ţările Române – Şcoala de Muzică şi Declamaţiune de la Iaşi. 26 de zile mai târziu, iau fiinţă Şcoala de sculptură şi pictură şi Muzeul Naţional de Pictură.

Pe 6 octombrie 1864, tot Cuza aprobă Regulamentul pentru Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune , ce se compunea din două şcoli, una la Iaşi şi alta la Bucureşti. Pe 23 octombrie al aceluiaşi an, se aprobă Regulamentul pentru Şcoalele naţionale de Arte Frumoase, secţiile: pictură, sculptură, gravură, arhitectură şi arta grădinilor, revizuit ulterior în 1869 şi 1883.

Urmărind atât platforma conceptual artistică cât și cerințele producției publicitare, specializarea Fotografie – video, procesarea computerizată a imaginii are ca misiune să formeze specialiști capabili să realizeze produse de înaltă expresie artistică și calitate tehnică în domeniul imaginii vizuale.

Studenții au  posibilitatea de a se orienta către formarea unei gândiri contemporane artistică prin aprofundarea domeniului experimental și documentar contemporan sau către explorarea creativă a imaginii  aplicate și elaborarea produselor comerciale.