Muzeul Național al Artelor Secolului XXI este cel mai nou, ultramodern și contemporan  muzeu din Roma, ce promovează arta și arhitectura contemporană prin colectare, conservare, și promovare celor mai importante lucrări.  Este primul muzeu public național din Italia dedicat creativității contemporane. Complexul  muzeal a fost proiectat în așa fel încât să funcționeze ca un centru cultural și de expoziție, în care se regăsește un campus urban dedicat artei și culturii, constând în esență din cele două muzee, organizate ca două instituții individuale MAXXI Art și MAXXI Architecture. Cele două muzee Maxxi se rotesc în jurul unui atrium mare, cu două etaje, punctul de legătură cu galeriile de colecție permanentă și spațiile de expoziție temporară.

Maxxi este un proiect în care lumina joacă un rol important, fiind dirijată special prin acoperișul clădirii, care deservește spațiile expoziției și creează un spațiu elegant, plin de viață, echilibrat astfel încât să permită vizitatorului să urmeze expoziția de artă contemporană cu ușurință, fără distrageri excesive.

Muzeul Național MAXXI, Roma-Italia, se concentrează pe promovarea artei și arhitecturii prin colectarea, conservarea, studiul și diseminarea celor mai actuale mișcări artistice contemporane. Până în prezent, colecția de artă MAXXI conține peste 300 de lucrări ale unor artiști italieni și internaționali precum: Francesco Clemente, Giuseppe Penone, Gino de Dominicis, Alighiero Boetti, Manfredi Beninati, Vanesa Beecroft, Maurizio Cattelan, Stefano Arienti (ro), Anish Kapoor, Gerhard Richter, William Kentridge, Kara Walker, Ed Ruscha, Mario Merz, Gilbert & George, Michael Raedecker  (ro), Marlene Dumas, Kiki Smith, Thomas Ruff, Francis Alÿs, Ugo Rondinone, Thomas Schutte, Yayoi Kusama  și a altor persoane la fel de proeminente. 

Colecția MAXXI Architecture cuprinde arhivele personale ale lui Carlo Scarpa, Aldo Rossi, Pierluigi Nervi și alții, precum și proiecte ale arhitecților contemporani precum Toyo Ito, Italo Rota și Giancarlo De Carlo, împreună cu colecțiile fotografice ale lui Atlante Italiano și Cantiere. Colecția permanentă de documente de arhitectură include modele, arhive ale lui Alessandro Anselmi  (it), Giancarlo De Carlo, Paolo Soleri, Rem Koolhaas, Vittorio Gregotti, Francesco Cellini  (it), Luigi Moretti și Jean Nouvel.

Muzeul a fost inaugurat oficial în 2010, după o perioadă de mai bine de un deceniu de la lansarea concursului internațional de idei pentru construirea la Roma a noului centru național, cultural și de expoziție, dedicat artei și arhitecturii contemporane.

Proiectul câștigător, prin creativitatea soluției arhitecturale propuse, a fost al arhitecților lui Zaha Hadid ce au reușit să realizeze un muzeu capabil a se integra în contextul său urban, menținând în același timp o relație indisolubilă cu fostele cazărmi, în încercarea de a da continuitate unei țesături urbane caracterizate prin clădiri mai joase decât blocurile care înconjoară situl. Caracterul său general: poros, imersiv, un spațiu deschis ce deservesc mai multe medii ce coexistă într-o secvență de tuneluri iluminate natural cu o lumină filtrată printr-un sistem de acoperiș.

Campusul devine astfel o lume în care să te cufunzi, un spațiu multifuncțional care compune și integrează diverse spații articulate și complexe: funcțiile muzeelor ​​și laboratoarele de cercetare, spațiile de recepție și serviciile de sprijin ale muzeelor, funcțiile comerciale și spațiile pentru evenimente, căile de conectare interne și străzile pietonale cu caracter urban care se întrepătrund pe mai multe niveluri într-un sistem dinamic și continuu.

 Clădirea se remarcă prin două elemente arhitecturale cheie – beton și sticlă. Pereții din beton la vedere stabilesc limitele sălilor de expoziție și  volumele de împletire, în timp ce acoperișul din sticlă transparentă modulează și filtrează lumina naturală într-un mod plăcut. Structura de fier expusă, pardoseala din beton forjat în care apar rezidurile pavajului original din plăci asfaltice presate, continuitatea ferestrelor de-a lungul celor două laturi lungi, conferă strălucire și suflare deosebită spațiilor expoziționale. În timp ce pereții din beton, acoperișul din sticlă, scările și coloanele din oțel conferă un aspect neutru al zonelor de afișare, panourile portabile asigură flexibilizarea utilizării spațiilor de expoziție. Simplificarea și neutralitatea cromatică a finisajelor determină spații extrem de flexibile, oferite celor mai diverse soluții de amenajare. Formele organice și curgătoare, variația împletiturilor diferitelor niveluri în combinație cu lumina naturală, care curge în interior, creează o experiență spațială și funcțională extrem de complexă, care oferă vederi neașteptate în continuă schimbare din interior spre spațiile deschise.

Suprafața generoasă pe care se desfășoară complex muzeal MAXXI, peste 27.000  m²,  găzduită în fosta cazarmă militară din Prati, nu departe de auditoriul Parco della Musica, opera arhitectului Renzo Piano, include pe lângă cele două muzee, un auditorium, o bibliotecă și mediatecă, o librărie, o cantină, spații de expoziție temporară, diverse spații deschise pentru evenimente live, activități comerciale, ateliere și spații de studiu și recreere. Proiectul se confruntă cu sistemul urban al cazărmii, adoptând profilul său, formele, variația și împletirea dimensiunilor determinând un complot spațial de mare complexitate. De asemenea arhitectul combină arhitectura cu peisajul producând astfel un rezultat neașteptat și o formă dinamică.  Calea pietonală – un muzeu în interior – traversează situl urmând forma rotunjită a muzeului și alunecând sub volumele proiectate ale clădirilor.

Forma și designul clădirilor, a amenajărilor interioare și exterioare dau un aspect fluid care este de fapt, foarte încurajator pentru vizitator, ideal în construcția unui muzeu căruia i se cere să funcționeze în acest fel. Traseul conferit turiștilor are un flux continuu și cere vizitatorului să se miște în același ritm în care progresează clădirea. Arhitectura și materialele folosite sporesc lumina naturală care este controlată inteligent prin forma arhitecturală interioară. Lumina naturală permite iluminarea optimă a lucrărilor de artă, precum și a celorlalte piese expuse. 

Pereții de beton creează decorul perfect de fundal pentru a promova artele, în timp ce tavanele înalte cu înălțimea maximă de 22,90 metri fac loc unor piese importante care urmează să fie expuse. Cu toate acestea, structurile care se împletesc sunt cu adevărat fascinante, așa cum sunt toate lucrările lui Zaha Hadid.

Se poate spune că arhitectul a făcut o lucrare de excepție, a reușit să creeze imposibilul – posibil și să ne uimească cu formele unice pe care el și echipa sa de arhitectură le-a proiectat aici. Proiectul pare să facă aluzie la stratificările istorice și arheologice ale orașului Roma care sunt prezentate cu metafora straturilor digitale.

Pe lângă campusul urban dedicat artei și culturii, cele două muzee care se învârt în jurul sălii mari pe toată înălțimea, muzeul mai include și toate serviciile de recepție, cafenea și  o librărie dedicată, ateliere educaționale, auditoriu și săli pentru evenimente live și conferințe, galerii dedicate expozițiilor temporare și colecții de grafică și fotografie. Arta, arhitectura și spațiile pentru evenimente live coexistă într-o succesiune scenografică de suite caracterizate printr-o utilizare modulară și zenit a luminii naturale. Spațiul arhitectural nu este liniar ci oferă o serie de opțiuni alternative pentru a se asigura că vizitatorul nu își retrage niciodată pașii, bucurându-se de vederi panoramice sugestive ale arhitecturii, operelor și orașului.

Muzeul arhitectural se concentrează atât pe arhitectura „autorului” cât și pe arhitectura „anonimă”. Astfel în muzeu coexistă în același timp un muzeu istoric care prezintă arhitectura secolului al XX-lea și un muzeu contemporan care încearcă să răspundă întrebărilor prezentului interpretând așteptările societății de astăzi.

Curtea exterioară oferă un loc pentru mari opere de artă.

În cele din urmă, MAXXI își prezintă colecțiile fotografice formate din lucrări de Olivo Barbieri (en), Gabriele Basilico, Mimmo Jodice, Guido Guidi, Armin Linke și Massimo Vitali, Luigi Ghirri, Ugo Mulas în special.

Astfel, vizitând muzeul, turiştii au prilejul de a admira lucrări semnate de Marlene Dumas, Maurizio Cattelan, Manfredi Beninati, Alighiero Boetti, William Kentridge, Ugo Rondinone, Gino De Dominicis, Kara Walker, Ed Ruscha, Gilbert & George, Michael Raedecker, Anish Kapoor, Gerhard Richter, Francesco Clemente, Lara Favaretto, Gabriele Basilico, Kiki Smith, Thomas Ruff, Luigi Ghirri, Vanessa Beecroft, Francis Alys, Thomas Schutte, Stefano Arienti, precum au şi oportunitatea de a studia arhivele care conţin materiale documentare despre lucrările unor arhitecţi precum Aldo Rossi, Carlo Scarpa, şi Pier Luigi Nervi.

De altfel, secţiunea arhitecturală nu trebuie trecută cu vederea. Dimpotrivă, ţinând cont de faptul că însăşi clădirea muzeului este o bijuterie arhitecturală ale cărei merite au fost recunoscute la scară internaţională, nu se poate imagina decât că, în ciuda contrastului cu cea mai mare parte a peisajului arhitectural al oraşului Roma, sediul MAXXI oferă un autentic spectacol.

Într-adevăr, proiectată de Zaha Hadid, clădirea a fost premiată cu Premiul Stirling pentru arhitectură în 2010 (acordat de către Institutul Regal al Arhitecţilor Britanici), ca recunoaştere a noilor culmi atinse în ceea ce priveşte evoluţia conceptelor arhitecturale la scară europeană.

„Un lucru interesant despre muzeul din Roma este că nu mai este un obiect, ci mai degrabă un domeniu, ceea ce presupune că muzeului ar putea fi atașate multe programe. Nu mai este un muzeu, ci un centru. Aici țesem o textură densă a spațiilor interioare și exterioare. Este un amestec intrigant de galerii permanente, temporare și comerciale, care iriga un câmp urban mare cu suprafețe de afișare liniare. Ar putea fi o bibliotecă; sunt atât de multe clădiri care nu stau lângă, ci sunt împletite și suprapuse una peste alta. Asta înseamnă că, prin diagrama organizatorică, ai putea țese alte programe în întreaga idee de spații de galerie. Puteți face conexiuni între arhitectură și artă – podurile le pot conecta și le pot transforma într-o singură expoziție. Asta îți oferă posibilitatea interesantă de a avea o expoziție pe tot terenul. Te poți plimba printr-un întreg segment al orașului pentru a vedea spații. La Roma, organizarea vă va permite să aveți expoziții pe tot terenul, dar pot fi și foarte comprimate, astfel încât aveți o mare varietate.”                     Zaha Hadid

Bibliografie:

Rai Arte, Maxxi – Muzeul Național al Artelor Secolului XXI , în portalul RAI Cultura dedicat artei și designului . Adus la 26 mai 2017

https://sworld.co.uk/2/656293/photoalbum/favoutite-list.html

https://www.e-architect.com/rome/maxxi-rome

https://sworld.co.uk/2/656293/photoalbum/favoutite-list.html

https://www.yatzer.com/MAXXI-National-Museum-of-XXI-Century-Arts-by-Zaha-Hadid